La vârsta de doar 11 ani, Margaret Simon a fost martora unei schimbări semnificative în viața sa atunci când familia sa s-a mutat din agitatul New York City în liniștitul Farbrook, New Jersey. În acest moment, Margaret se confrunta cu o situație familială complexă, mama sa fiind creștină, în timp ce tatăl ei era de origine evreiască. Cu toate acestea, Margaret a crescut fără să fie legată de vreo credință religioasă și nu se putea numi practicantă, cu excepția unor rugăciuni personale pe care le spunea cu regularitate, începând cu o simplă întrebare: “Ești acolo, Doamne? Sunt eu, Margaret.” Odată ajunsă în Farbrook, Margaret a început să simtă un disconfort tot mai crescut legat de absența unei credințe religioase în viața sa. Această neliniște a devenit atât de pregnantă încât a hotărât să o abordeze printr-un proiect școlar în care să studieze credințele religioase ale diferitelor comunități, în speranța de a găsi răspunsuri la dilema ei personală. O parte importantă a acestui proiect a implicat frecventarea diferitelor locuri de închinare, cu scopul de a înțelege mai bine practica religioasă și, posibil, de a găsi o credință care să i se potrivească.În timp ce explora aceste diversități religioase, Margaret a avut și ocazia de a petrece timp cu bunica sa din partea tatălui, Sylvia Simon, care era evreică. Sylvia o iubea așa cum era și nutrea speranța că Margaret avea să îmbrățișeze iudaismul într-o zi. Astfel, Sylvia a invitat-o pe Margaret să o însoțească la sinagoga ei pentru a participa la celebrarea Rosh Hashanah, într-o încercare de a-i deschide calea către propria ei credință.