4 nominalizări Oscar, un premiu şi 2 nominalizări BAFTA.

„Gentlemen, you can’t fight in here! This is the War Room.” (Domnilor, nu vă puteți certa aici! Aceasta este Sală de Război!) „Dr. Strangelove” este o extraordinară comedie neagră, deopotrivă satiră politică, farsă plină de suspans și poveste moralizatoare despre pericolele progresului tehnologic. Când un general american fanatic lansează un atac nuclear asupra Uniunii Sovietice, președintele SUA nu-și mai vede capul de treabă încercând să cheme înapoi piloții de pe bomberdier și să-i liniștească pe ruși, în timp ce se ciorovăiește cu consilierii săi și cu un om de știință zănatic. Intriga este adaptarea unui roman serios scris de ofițerul de aviație britanic Peter George, publicat în SUA cu titlul “Red Alert” și în Marea Britanie ca „Two Hours to Doom”. Lui Stanley Kubrick cartea i-a plăcut foarte mult, dar, considerând că oamenii erau atât de speriați de amenințarea unui război nuclear, încât n-ar mai fi reacționat decât prin apatie la un documentar sau o dramă pe această temă, cineastul a decis să-și surprindă publicul și să-l facă să privească în față perspectiva exterminării globale folosind tactici cât mai amuzante și mai provocatoare, împrumutate din filmele de animație. Stanley Kubrick și coscenaristul său Terry Southern au creat o panoplie de personaje grotești, ale căror obsesii absurde ridiculizează, prin incongruența lor, realismul pe care sunt puse să-l sublinieze (și care e potențat de superbele imagini alb-negru ale lui Gilbert Taylor). Informațiile despre armele de distrugere totală sunt autentice, așa cum perfect reale sunt și operațiunile Strategic Air Command și acțiunile echipajului de pe avionul B-52. Iar calculatoarele capabile să preia controlul asupra situației și să facă inutilă intervenția omului au devenit între timp doar mai performante. Atenție! Foarte mare atenție! Acțiunea filmului se petrece în numai trei locuri și în fiecare avem de a face cu eșecul unei comunicări. La baza aeriană Burpelson, generalul maniac Jack D. Ripper (Sterling Hayden), obsedat de fluidele corporale și de comploturi comuniste, reușește să înșele protocoalele de apărare și ordonă unui bombardier să arunce o încărcătură nucleară asupra „rusnacilor”, luându-l prizonier pe înspăimântatul ofițer de aviație britanic Lionel Mandrake (Peter Sellers). La bordul unui B-52 cu numele de cod Colonia de Leproși, încăpățânatul maior T.J. „King” Kong (Slim Pickens) și echipajul său (între care James Earl Jones la debutul său cinematografic) pierd legătura radio cu baza și ignoră încercările disperate de a-i chema înapoi. În Sala de Război a Pentagonului – extraordinar imaginată de scenograful Ken Adam – se află președintele Merkin Muffley (Peter Sellers), nestăpânitul general Burk Turgidson (George C. Scott), ambasadorul sovietic de Sadeski (Peter Bull) și profesorul dement Strangelove (tot Sellers, într-un rol care face aluzie la omul de știință nebun Rothwang din „Metropolis”), care încearcă disperați să oprească apocalipsa. Cele trei roluri ale lui Sellers au devenit legendare, dar întreaga distribuție oferă o lecție despre ce înseamnă a poza în mod perfect. Două imagini în acest film sunt de neuitat – Kong călare pe o bombă cu hidrogen, răcnind din toți rărunchii în timp ce coboară vertiginos, și profesorul Strangelove, cu mințile pierdute, incapabil să-și oprească brațul din salutul nazist și apoi strangulându-se. La fiecare nouă vizionare redescoperim dialogurile copioase, iar scena cu președintele Muffley vorbind pe linia fierbinte cu premierul sovietic și lăsând să-i scape că unul dintre generalii săi, „s-a apucat și a făcut o prostioară” rămâne de referință. Stanley Kubrick se va întoarce la tema riscului dependenței de computer în „2001: O Odisee Spațială”, la problema violenței instituționale și politice în „Portocala mecanică” și la nebunia sălbatică, suprarealistă a războiului în „Full Metal Jacket”. Dar niciodată nu ne va face să râdem atât. (Angela Errigo, scriitoare și jurnalistă radio, preluat din 1001 de filme de văzut într-o viață)

IMDB : 8,5