Bruno D., un cadru foarte sus-pus într-o fabrică de hârtie, după 15 ani de servicii profesioniste și loiale spre completa satisfacție a angajatorilor săi și a acționarilor acestora, este concediat într-o bună zi împreună cu sute de alți colegi ai săi din cauza reorganizării economice cunoscută și sub numele de externalizare.

Pe moment, Bruno nu este îngrijorat. Cu nivelul său de calificare, este convins că va putea găsi un post echivalent, doar este încă tânăr, are patruzeci de ani.

Trei ani mai târziu, tot șomer, realizează că este implicat, pe viață și pe moarte, într-un război de uzură. A devenit un simplu soldat cu o singură misiune și anume aceea de a se salva pe sine păstrând confortul propriu și pe cel al soției și copiilor lor. Va descoperi curând că echilibrul său, coeziunea cuplului său, chiar viitorul copiilor, depind de succesul în această luptă. Așa că se înarmează și trece la ofensivă, ocupându-se cu metodă și logică de lichidarea concurenței înainte de a începe asaltul asupra ultimei fortărețe, ARCADIA, ultimul obstacol între el și ceea ce el consideră a fi postul său legitim.

Dar dat fiind faptul că este un soldat mobilizat în prea mare grabă, deci insuficient antrenat, lipsa sa de experiență îl va duce la cele mai îngrozitoare greșeli. Totuși, el va triumfa și își va regăsi – pentru moment, fără îndoială – o muncă pe măsura sa, salvându-și astfel cuplul și asigurând, cel puțin așa crede el, viitorul copiilor săi.

Modern cavaler solitar, el nu se luptă cu morile de vânt pentru triumful ideal, pentru fraternitate și dreptate, nu se luptă nici contra războinicilor pentru a proteja o văduvă și un orfan, el se luptă cu semenii săi, cu frații săi de arme, se luptã contra sa alăturându-se astfel grămezii pe care o formăm noi toți, care întoarcem spatele solidarității, ajutorului reciproc, utopiei și visului pentru a ne afunda din ce în ce mai adânc în egoismul, frica și angoasa generate de acest conflict.