Plin de visuri mărețe și planuri ambițioase, un adolescent italian pleacă la Milano pentru a lucra într-un birou corporativ mare și impersonal. Însă, treptat, realitatea îl dezamăgește, iar rutina îi răpește orice urmă de individualitate.

Domenico și Antonietta sunt doi tineri din suburbii italiene care se întâlnesc în timp ce caută „un loc de muncă pe viață” într-o mare corporație din oraș. Procesul de selecție, de-a dreptul bizar, include examene scrise, teste de agilitate fizică și întrebări de interviu neașteptate, precum „Bei ca să-ți uiți necazurile?” – toate acestea în condițiile în care niciunul dintre ei nu are mai mult de 17-18 ani. În cele din urmă, reușesc să obțină slujbe: Domenico ajunge în „Divizia Tehnică”, iar Antonietta este repartizată la „Serviciul de Dactilografie”. Însă, în loc de un început promițător, Domenico se trezește redus la rolul unui băiat de comisioane, fără prea multe sarcini semnificative, până când moartea unui angajat mai în vârstă eliberează un post de funcționar. În cele din urmă, Domenico își ocupă locul într-o încăpere alături de alți doisprezece funcționari, sub supravegherea unui manager așezat la biroul din capătul camerei. Filmul se încheie cu Domenico contemplându-și viitorul, așezat la măsuța lui modestă, în fundul unei încăperi mici și lipsite de ferestre, în timp ce sunetul monoton al mașinii de multiplicat documente răsună lângă biroul managerului.